Acum ceva zile beam o cafea in masina . Se apropie doi baieti , unu cerandu-mi un foc . Ii intind bricheta, isi aprinde tigara si isi vede de drum . In acel moment am intrat intr-un film din copilaria mea , mai bine spus un dejavu care mi-a adus aminte cum eram eu in copilarie.
Ce griji aveam eu pe atunci? Ce imi pasa mie ca nu am ce manca ? Mama si tata aveau grija de noi . Tot ce stiam eu este ca la ora de , trebuia sa ma duc sa mananc dupa care o intindeam inapoi in curte la joaca si la planuirea unei evadari in alta lume mai buna.
Dese ori cand eram mic imi placea sa fur chibrituri din casa si mergeam in spatele blocului (noi o numeam curte) acolo gaseam fel si fel de lucruri la care sa dam foc . Gunoaie , hartii , faceam avioane din hartie le dadeam foc si le dadeam drumu de pe bloc de la etajul 9. In copilaria mea am avut un prieten care mi-a fost si prieten si dusman . Eh ce stiam noi pe atunci. Il cheama Adrian . Cu el am crescut si inca mai cresc . Nu ne mai vedem asa de des cum ne vedeam inainte. Aveam planuri mari , stand pe bloc ne planuiam noi cum sa plecam din tara sa facem bani , asta la varsta de 16-17 ani . Ne gandeam noi cum construim o barca sa o luam usurel pe Bega care se varsa in Timis care la randul lui se varsa in Dunare ... plecam frumos pe Marea Neagra si asa mai departe . Nici noi nu stiam unde vrem sa ajungem dar stiam ca oriunde e mai bine decat la noi . Bineinteles ca nu s-a intamplat acest lucru dar ceva din visul nostru tot s-a implinit . Pe la 20 ani pe Adi l-a lovit rau plecatul din tara , plecase in Austria la munca. Mie la inceput mi se paruse foarte departe si am stat pe ganduri . S-a intors de ziua mea intr-o masina , tin minte si acuma era un Nissan Primera modelul vechi. Cand am urcat in ea am simtit mirosul de "orice altceva decat Romania". Nu a durat mult pana cand mi-a rezolvat sa plec si eu cu el . Am lasat tot in urma mea plecand fara sa ma gandesc. Ajuns acolo , mi-am dat seama ca nu era paradisul pe pamant. Stateau 5 oameni intr-o camera de 3/4. fiecare cu bagaje cu prostii adunate din oras sau de pe unde au mai umblat. Ne stabilisem in Graz , un orasel foarte frumos. Cu toate ca este un oras vechi , orasul Graz are multe cladiri moderne care ii da un aer de reintinerire.
De cand am ajuns in acea camera mi-a venit sa plec inapoi acasa. Nu mi-a placut deloc admosfera care ma inconjura. Imi era cam frica sa ies de unu singur pe afara pentru ca nu cunosteam locul si nici limba asa ca am iesit tiptil pana jos si mi-am notat numele strazii pentru orice eventualitate . Stiu si acuma ca stateam langa cladirea T-mobile .
Dupa cateva zile a ajuns si Adi . Am fost cu un coleg de camera sa il asteptam . M-am bucurat enorm ca l-am vazut pentru ca imi daduse o senzatie de siguranta . Parca locul nu mai era asa strain cu o fatza cunoscuta.
Am reinceput aventurile noastre : plimbari , stat tarziu noaptea povesti pana nu se mai putea . Adi imi povestea cum era la lucru . Bineinteles ca singura meserie care puteai sa o ai acolo era de constructor, treaba care nu imi statea in fire si nici nu o mai facusem pana atunci . Totul pentru mine era ca un nou inceput.
Imi era foarte ciudat ca dimineata mancam la Caritas , o cantina a saracilor. Tin sa va spun ca la ei saracii au cel putin 700 euro / luna pentru mancare si bautura. Mancarea era foarte buna si nu cheltuiam decat 10 centi.
La inceput imi era rusine sa mananc si aveam impresia ca toata lumea se uita la mine ca la baiatul nou care nimeni nu stia ce cauta acolo . Adi era obisnuit stia cum merg lucrurile deja si pe parcurs am prins si eu din zbor.
Mai tarziu peste ceva zile am zis ca vreau si eu sa ma apuc sa lucrez. Locul de unde mergeai sa gasesti de lucru se aseamana perfect cu locul unde stau prostituatele, si taximetristii . La bordura. Acolo veneau austriecii si strigau Arbeit ??
Atunci romanii mei sareau pe capete care mai de care . Au trecut ceva zile bune pana m-am lipit si eu de un roman ca salahor si am castigat intr-o zi de munca 50 de euro . Clientul a fost multumit si ne-a luat si a 2-a zi.
Nu au fost foarte multe zile in care prindeam de lucru dar mi-au ajuns banii sa imi platesc chiria si sa mananc ce vroia stomacul meu . Tin sa spun ca banii de pe o zi de munca imi ajungeau sa ma imbrac de la un magazin cu preturi moderate , din cap pana in picioare, lucru care la noi nu se intampla si nu se va intampla in veci .
Acasa nu am venit cu multi bani . Defapt nu am venit cu mai deloc bani . Dar adusesem 3 sacose mari de haine pentru toata lumea . Haine care le gaseam la Pubela :)) . Nu stiti ce e pubela ? Un container mare in care lumea vine si pune haine folosite , curate si calcate . Un fel de second-hand dar pentru noi era gratuit . Nu imi este rusine sa spun ca mergeam noaptea si sortam ca ultimii oameni haine de zici ca eram ultimii boschetari . Parca nu hainele erau ce ne trebuiau ci adrenalina care ne impingea sa o facem .
Cand m-am intors dupa 3 luni in Romania imi venea sa plec inapoi cand mi-am adus aminte ce murdar e acest loc . Acuma m-am reobisnuit . Nu mai mi se pare atat de murdar dar sunt sigur ca daca m-as intoarce in Austria pentru o perioada mai lunga de timp as considera la fel de jegoasa tara asta precum am vazut-o atunci .
Si sa inchei cu o vorba pe care am dezvoltat-o in perioada aia mai bine zis o comparatie .
In Austria , iarba este incredibil de verde , cand intri in Ungaria , iarba se mai inchide la culoare , iar cand ajungi in Romania , nu o mai gasesti .
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu