Meniu

marți, 10 august 2010

Aventuri in Republica Irlanda

  Totul s-a intamplat intr-o primavara a anului 2001, cand liceul meu organiza un schimb de experienta in Irlanda in diferite domenii de studii. Intamplator ca stiam foarte bine engleza am ajuns sa fac si eu parte din trupa de 20 de elevi. Odata ajuns acolo a urmat o serie de workshopuri in care ne-a explicat cum sa ne descurcam cu oamenii de aocolo si ce avem de facut la locul de munca . Pe mine nu m-a incantat prea mult ideea de a lucra intr-o fabrica iar sefa de grup mi-a propus sa lucrez intr-un magazin de instrumente muzicale plasat chiar in centrul Doublinului.. Am fost extaziat de oferta de lucru si nici nu am mai stat pe ganduri. 
   Seara ne adunam intr-un parc unde povesteam diferite lucruri si intamplari din ziua de lucru care se incheiase . Eu , capul rautatilor si cel mai mare in varsta din acel grup , am venit cu ideea sa mergem sa cumparam Guiness, berea renumita in Irlanda. Practic aveam 18 ani pe atunci dar pasapoartele noastre erau retinute de profesoara care conducea grupul . Singurul lucru cu ce ne puteam identifica era un fel de ID card pe care bineinteles nu scria varsta.
  Intram intr-un magazin de bauturi, ne pregatisem inainte cu tot discursul si expresiile faciale .
"Hello , I'd like two guinnes please "
"Yeah shoure , right away . "

Am luat bucurosi dozele de bere si cu pasi suspect grabiti ne-am indreptat spre usa . A mers!! . Eram extaziati .
Ne-am pus frumos pe iarba alaturi de ceilalti colegi si am inceput sa savuram victorios. Bineinteles ca li s-a facut pofta si colegilor mei asa ca m-au convins sa ma duc sa mai iau cateva. Din pacate nu a mai tinut poanta si de data aceasta .
"Hey you've commed the second time in half an hour now . Can you show me some ID please"
"Ahh.. Yes.. But let me explain . I am here as a student in an work experience change . Our Passports were detained by our team leader an we have only these passes."
"Sorry lad , can't help you then . No Id no Guinnes."

La naiba ... am iesit dezamagit de esecul produs , colegii mei erau destul de dezamagiti de mine intr-un fel, dar au inteles pana la urma . Nu a contat prea mult pentru ca am impartit cu restul grupei ce cumparasem inainte.
  Nu trec 10 minute si apare un tanar de intaltimea mea si in spatele lui alti 5-6 prichindei si se adreseaza unui coleg de al meu .
 "Hey what are you stareing at my lad over here "
M-am ridicat repede si destul de mirat de mine de ce m-as baga in asa ceva fara a fi sigur ce se va intampla

 "Hey man , he was just looking . We ain't from around here."
Si i-am explicat toata povestea cu schimbul de experienta pana am ajuns la partea cu "Suntem din Romania"

"Ahh you are from Romania , you've got guns and grenades there ? Heard you are at war or something "
Pe atunci cred ca era razboiul in Serbia. Oricum cu jumate de gura i-am raspuns intr-un fel usurat.

"Yeah , aaa we have. Here , want a cigarette?"
I-am intins pachetul de L&M cumparat de la bisnitarii din piata.

"What is this (rade) a joint or something?"
"No, just a plain cigarette from our country."

Mi-a multumit si ne-am idreptat frumos spre un loc unde se adunau ei seara sa se distreze dand foc la o usa veche.
  Am scapat ca prin urechile acului , au un mod foarte neplacut sa te primeasca in tara lor . La inceput credeau ca sunt din Anglia , asta mi-ar fi inrautatit situatia pentru ca se stie ca irlandezii nu ii suporta pe britanici .
Mai apoi ne-am imprietenit si ne salutam de fiecare data cand veneam de la lucru si treceam prin parcul "lor".

The end.

Am omis cateva detalii minore dar sunt sigur ca nu o sa le simtiti :) .

Niciun comentariu: